The Man Without Dreams

   Am si eu un stres existential .. Cum se spune Miau ! in japoneza ?

   Intreb asta pentru ca O pisica, un barbat si doua femei  este primul roman pe care l-am citit ce are ca personaj principal o pisica. Nu ma omor dupa feline dar Lily este asa de bine conturata de nipon :“Era intr-adevar o pisica tare frumoasa, bine proportionata si mladioasa, o femela de rasa apuseana […] cu blana lucioasa,matasoasa si placuta la atingere” incat acum ideea de a avea o jivina imblanita prin casa nu mi se mai pare chiar asa de teribila .

   Daca in mod normal exista un triunghi amoros , aici avem de a face cu un patrat amoros format din Shozo - Shinoko - Fukuko- Lily. Barbatul este prins la mijloc in razboiul dintre fosta sa sotie Shinoko care doreste razbunare si actuala ocupanta a patului conjugal Fukuko.

   Shozo este un personaj delicios de inutil. Rasfatat, incapabil sa ia orice hotarare de unul singur el isi gaseste reversul feminin nu in vreuna din sotiile lui ci in pisica pe care a ingrijit-o din primele sale zile.

Isi imparte mancarea, timpul si gandurile cu Lily. Iar atunci cand este nevoit sa o cedeze lui Shinoko simte ca o parte a fiintei sale s-a stins sau cel putin s-a instrainat : “il cuprindea senzatia ca facuse ceva brutal, ca fusese de o nepasare cumplita.”

   Romanul nu este rau dar povestea fiind saraca nici impresia finala nu poate fi extraordinara.

   Dar ceea ce m-a deranjat cel mai mult nu este asta ci un alt lucru.Cartea este micuta ,teoretic ar trebui sa o termini repede de citit, dar Tanizaki reuseste sa taraganeze povestea la nesfarsit prin pagini intregi de explicarea detaliata a oricarui gand, gest sau actiuni, intreprinse de unul din personaje.E ca si cum cineva iti explica de ce a luat oua albe si nu rosii timp de ora sau mai bine.

   Nu mai citisem nimic de Tanizaki si desi nu este un roman care sa te uimeasca in vreun fel nici nu ma dezamagit.Asa ca o sa incerc si Jurnalul unui batran nebun pe care il am de ceva vreme pe noptiera

   Asta e genul de carte pe care daca mi-o descrii dinainte nu as citi-o nici cu pistolul la tampla.Dar intamplarea face sa o fi primit cadou.Subtitlul ” (Anti)tratat de iubire moderna” suna promitator si vorba aceea “calu’ de dar nu se cauta la dinti”.Asa ca am purces la rasfoire.Exact , rasfoire, nu citire.Pentru o prostioara de genul asta e un sacrilegiu sa folosesti verbul ,cu o incarcatura aproape ezoterica : a citi.

   Coperta editiei pe care o am eu arata bine, scrisul este foarte mare , deci e o lectura de metrou sau tramvai supraaglomerat, dar cam aici se opresc partile pozitive.

   Scriitorasul cel viteaz este un salahor in lumea publicitatii si asta se vede din plin in carte.Aproape toate frazele par sloganuri publicitare de cucerit mintea gospodinelor obosite din cauza psihozei curateniei festive.

   Totul este pe fast forward la Beigbeder si redus la un schematism, care pare seducator la inceput dar devine atat de plictisitor dupa 20 de pagini incat incepi sa te gandesti : Oare nu mai bine ma uitam eu la Acasa ? Tot genul asta de efuziuni intelectuale si sentimentale de duzina vedeam.

   Inceputuri ale unor capitole de genul  : ” Buna ziua la toata lumea, aici e autorul.Va urez bun-venit in creierul meu,scuzati-ma de deranj.” au capatat din partea mea doar un rictus de compatimire.

   Povestea .. Nu prea exista una,romanul fiind construit pe linia unei comedii romantice in care cinicul angoasat de trecerea printr-un divort , incearca sa-si da dea raspunsuri la intrebari de genul : “Oare sunt o javra ? Oare poti sa fii fericit si,daca da,la ce ora ? “  dar care , normal, exact ca in basmele copilariei isi intalneste Ileana Cosanzeana cel scapa de gandurile negre si pesimismul  atat de daunator unui adevarat om de lume.

   Cliseurile se tin lant intr-un mod mai mult decat enervant.Singura idee dezvoltata cat de cat original fiind teoria care da numele cartii si anume ca ceea ce numim noi dragoste este doar produsul unor reactii chimice ce pot fi observate si a caror final in timp poate fi pronosticat.Autorul ii da 3 ani dar eu spun ca e o variabila cu +/- 1 an .

   Pasiune,tandrete ,plictis un lant imuabil si demonstrat biologic pe care cu toti il renegam de parca daca cuvantul asta, atat de impersonal, “iubire” ar disparea , odata cu el s-ar duce de rapa si specia umana.Nu e cazul.

   Acestea fiind spuse concluzionez asa : Beigbeder este un barbat care scrie chick-lit si nefiind a chick nu-I iese

   Ahh sa nu uit, am primit de la capricornk13 o leapsa.De obicei nu intru in jocuri de societate dar pentru ea am sa fac o exceptie si o sa raspund cu prima ocazie

Editura : Polirom

   Cartea asta este atat de altfel incat nici nu prea stiu ce sa scriu. N-as vrea sa ma arunc cu capul inainte in niste elucubratiuni prea complicate,ce-mi place cuvantul asta, si sa pierd din vedere frumusetea delicata a acestei carti.

   Se vede ca este primul roman al canadianului ,nu exceleaza la capitolul cursivitate si forta narativa, dar sa nu pierdem din vedere ca , dupa parerea mea, Leonard Cohen este in primul rand poet, apoi muzician si deabia  la urma romancier.

   Muzicalitatea frazelor , care aproape se transforma in strofe de cantec , mi-a facut timpanul sa vibreze armonios  multa vreme dupa terminarea lecturii: “Copii isi arata cicatricele ca pe niste decoratii.Indragostitii le folosesc drept secrete de impartasit.O cicatrice e ceea ce se intampla cand cuvantul devine trup.

E usor sa sa te lauzi cu o rana, urma eroica din lupta.E greu sa-ti arati cosurile de pe fata.”

   Joaca Preferata este un roman al maturizarii , prezentand drumul tumultos al lui Lawrence Breavman de la inocenta copilariei la perfidia  vietii de adult intr-o lume desacralizata .

   Atat tablourile in culori calde din copilarie cat si cele mai reci ale adolescentei si maturitatii sunt atinse de fiorul erotismului, care pare sa fie principalul filon de traire autentica a lui Cohen : jocurile inocente incarcate de erotism naiv dintre baieti si fetite, sedintele de hipnotism efectuate pe slujitoarea casei,numeroasele aventuri si relatii amoroase bazate ori pe imagini bovariene asupra iubirii ori pur si simplu pe dorinta carnala instinctuala.

   O alta tema reluata cu obstinatie de Cohen este legata de obarsia sa iudaica.El se simte atras de cultura evreiasca dar formalismul excesiv, seturile de legi extrem de riguroase ale aceste religii il fac sa-si ironizeze in multe randuri confratii intr-u credinta, ba chiar sa profereze blasfemii la adresa Divinitatii prin gura personajului principal : “-Hey Krantz, asculta aici : Il fut pe Dumnezeu!

Breavman nu si-a auzit niciodata glasul mai limpede.” Spiritul sau depaseste limitele unei religii instiutionalizate.

   Deasemenea  , fiind un roman cu o puternica tenta autobiografica, Cohen nu putea sa nu trateze si despre viata artistului. Despre Poezia ca destin , ardere launtrica si stigmat asupra scritorului adevarat. Obsesia foii albe care cere implinirea ritualului scriiturii.

   Tema fundamentala a carti ramane recuperarea inocentei copilariei ,aratata cel mai bine in episodul final , care da si numele cartii, : “Iisuse! Tocmai mi-am adus aminte care era joaca preferata a Lisei . Dupa o ninsoare bogata, ne duceam in curtea din spate cu cativa prieteni.Intinderea de zapada era alba si neatinsa.Bertha ne invartea.O apucai de maini,se rasucea pe calcaie,te rasuceai in jurul ei din ce in ce mai repede pana te desprindeai de pamant.Apoi iti dadea drumul si zburai in zapada.Ramaneai nemiscat in pozitia in care cazusei.Dupa ce fusesera aruncati asa cu totii in zapada proaspata, incepea partea frumoasa a jocului.Te ridicai cu grija, atent sa nu strici forma pe care o lasai in zapada.Urmau comparatiile.Te straduiai,fireste,sa aterizezi,in cele mai ciudate pozitii,cu mainiile si cu picioarele intinse in fel si chip.”

    Roman “al tanarului artist in tinerete”, incarcat de lirism si traire autentica , Joaca preferata este genul de carte pe care nu o citesti pentru a invata ceva ci doar din placerea cititului.Asa cum cred ca si ea a fost creata de Cohen nu din dorinta de a moraliza, ci doar din dorinta de a-si trece in lumea cuvantului suspinele unei vieti frumoase atat in banalitatea cat si excentricitatile ei.

Autorul: Douglas Coupland

Editura: HUMANITAS FICTION ( 2008 )

Colectie: Raftul Denisei

  V-ati dorit vreodata sa renuntati la toate responsabilitatile, lucrurile, joburile voastre plictisitoare si stresante ? Daca raspunsul la intrebarile de mai sus este DA , atunci va veti regasi in personajele lui Coupland.

  Termenul de Generatia X a fost folosit pentru prima data de catre scriitoarea Jane Deverson , care a fost rugata de catre o publicatie britanica sa conduca un studiu despre tineri, referindu-se la noua generatie care:  “sleep together before they are married, don’t believe in God, dislike the Queen, and don’t respect parents.”

  Mai apoi titulatura a fost popularizata in cartea “Generatii” de catre William Strauss si Neil Howe, in care autorii au stabilit Generatia X ca fiind toti cei nascuti intre anii 1965-1980.

  Acum ca am dat definitiile oficiale pot si eu sa-mi dau si eu cu parerea despre definirea unei intregi generatii prin prisma unor indivizi.Generatia X, de exmplu, este cunoscuta ca fiind formata din oamenii cu grave probleme de adaptare la timpul istoric in care traiesc, uncool prin excelenta, fara dorinta celorlate generatii de inavutire si faima.

  Mie unul mi se pare doar o mare prostie.Pe sistemul asta daca Einstein a fost un geniu, atunci toata generatia savantului german este una de genii ascunse.In fiecare generatie exista astfel de oameni inadaptati si reactionari cu privire la societate.Asta nu inseamna ca toti cei nascuti intr-un segment de ani sunt asa.

  Acum sa trecem la carte.

  Daca va asteptati sa cititi un roman conventional, atunci nu ati ales bine.Generatia X nu are structura obisnuita a genului ci aminteste mai mult de Decameronul lui Boccaccio.Intocmai ca italianul, Douglas utilizeaza tehnica “povestirii in rama”.

  Fundalul romanului este dat de retragerea si conlocuirea a 3 prieteni : Dag, Claire si pesonajul narator Andy in desertul Mojave din California.Acestia au niste joburi minore: barman, vanzatoare in magazin si traiesc in bungalouri inghesuite.Prin izolarea aceasta ei incearca sa revina la un stil de viata pierdut din cauza “mentalitatii de mall” a populatiei , renuntand la orice posesiune nefolositoare.Intr-o lume plina de oferte inselatoare ei aleg sa nu aleaga .

  Fiecare personaj spune una sau mai multe povesti, reale ori imaginare, reveland prin acestea anxietatile care le populeaza lumea interioara.Nevrozele lor sunt cat se poate de actuale, referindu-se la imposibilitatea de a gasi un loc bun de munca, ori despre transformarea intr-un robotel teleghidat in mcjoburi fara viitor sau iminenta unui Armaghedon nuclear.

  Cartea este impanata cu definitii a diferite cuvinte din argoul Generatiei X : “Mcjoburi = slujba cu leafa mica, reputatie zero, viitor canci, in sectorul serviciilor.E considerata adeseori cariera satisfacatoare de catre oamenii care nu au avut niciodata vreo cariera.” si desene din cultura pop :

  Nu este o capodopera dar isi livreaza mesajul cinic, dar soft ,cu destul de multa acuratete cititorilor crescuti in “Cultura Mallului”.

  Isi merita renumele si daca va trece prin mana nu ezitati sa o cititi.

   Cunoscut in mod special datorita romanului cult Fight Club autorul american a influentat o intreaga generatie, scriitori si cititori deopotriva, prin tehnica sa minimalista si viziunea nihilista asupra lumii.
 
   Chiar daca a fost acuzat de multi ca incearca in cartile sale doar sa şocheze eu ii dau dreptate in ceea ce a spus despre sine in cadrul unui interviu pe care la dat, anume ca el este mai mult un romantic, ale carui idei nu sunt impartasite de majoritate si din cauza asta nici intelese ori apreciate la justa lor valoare.
 
   Survivor este al treilea roman scris de Palahniuk.La fel ca toate cartile lui el poate fi citit in doua registre :

   Primul registru, cel al povestii propriu zise care te tine in alerta, nu are momente de poticnire sau de incetinire a vitezei si curge cinematografic in scene bine delimitate si alcatuite.
 
   Povestea se rezuma pe scurt, nedand prea multe detalii ..urasc spoilerele intr-o recenzie, astfel :
   Cartea incepe cu finalul ,respectiv cu ultimile pagini, sub forma unei numaratori inverse spre coperta finala, prezentand personajul principal la bordul unui avion fara pasageri pe care la deturnat si care urmeaza sa se prabuseasca in Australia dupa cateva ore.In timpul acesta Tender Branson isi inregistreaza in cutia neagra povestea vietii sale. El este un membru al Bisericii Creedish, o secta care are in centru cultul mortii.In comunitatea Creedish raman sa traiasca doar prim-nascutii familiei, ceilalti fiind expulzati in lume pentru ai servi pe ceilalti , majoritatea dintre ei sunt servitori pe la casele bogatilor.Toti “credinciosii” asteapta intreaga viata un semn de la Dumnezeu iar atunci cand il primesc trebuie sa-i raspunda prin sinucidere.Din cauza aceasta la un moment dat Branson ajunge sa fie ultimul supravetuitor al cultului.
  
   Acum povestea se complica si evolueaza cu twisturile specifice lui Palahniuk.Branson este exploatat de o companie care il transforma intr-un fenomen media si un lider religios cu spatii generoase la TV .Fratele lui, care a ramas in comunitate, se dovedeste a fi un ucigas responsabil pentru moartea tuturor membrilor sectei.Tender o cunoaste pe Fertility Hollis care are darul vederii in viitor si restul… descoperiti singuri.
  
   Al doilea registru al cartii este cel numit de Palahiuk “romantic” si anume inserarea in text a viziunii asupra lumii proprie autorului.Survivor, la fel ca si celelalte carti ale lui, are un puternic mesaj impotriva comercialismului american, acum mondial datorita globalizarii, a ignorantei religioase, a liderilor de carton, a moralei inexistente intr-o societate contemporana preocupata in mod special de exploatarea naivitatii maselor de oameni.
 
   Mai exista scriitori care au manifestat in operele lor pentru trezirea la realitate si revenirea la valorile nepervertite de interese materiale dar Palahniuk este vocea cea mai puternica din acest grup.Si asta datorita abilitatii acestuia de a-si reda mesajul fara a deveni un predicator pisalog.
 
   El se foloseste, in mod special, de umorul negru pe care il stapaneste foarte bine .De pilda in aceasta carte exemplul cel mai bun este “Cartea rugaciunilor comune”, compusa de catre agentul lui Branson in scopuri publicitare, care continea : Rugaciunea pentru intarzierea orgasmului , Rugaciune pentru pierderea in greutate, Rugaciune pentru prevenirea chelirii, Rugaciune pentru erectie, Rugaciune pentru amutirea alarmelor de masini si una pe care ar trebui sa o invete toti soferii din Bucuresti, Rugaciune pentru gasirea unui loc de parcare .O sa si reproduc una la sfarsit ca sa imi intelegeti aprecierea.Si nu numai atat.Intreaga carte este intesata de replici acide cu o tinta foarte precisa.
 
   Survivor ar fi trebuit sa fie ecranizata inca din 2001 dar datorita evenimentelor de la 11 septembrie din America s-a considerat ca producerea unui film care are in centrul povestea unui deturnator de avioane (sic!) s-ar putea sa scandalizeze opinia publica asa ca s-a renuntat la plan pana anul trecut cand s-a anuntat demararea filmarilor.
 
   Nu stiu de ce Polirom, care are o serie de auror Chuck Palahniuk, nu a tradus inca acest roman care este de o calitate apropiata daca nu chiar superioara celorlate texte ale autorului american.Poate in viitor.. eu spun ca merita.
 
   Iata si Rugaciunea pentru un loc de parcare, in engleza mi-e prea lene sa mai traduc :
 

  Oh, divine and merciful God,

  History is without equal for how much I will adore

  You, when You give me today, a place to park.

  For You are the provider.

  And You are the source.

  From You all good is delivered.

  Within You all is found.

  In Your care will I find respite. With Your

  guidance, will I find peace.

  To stop, to rest, to idle, to park.

  These are Yours to give me. This is what I ask.

  Amen.

     Nu ma pot abtine sa nu dedic si una Teroristei Luciat

  Our most Holy Father,

  Take from me the choice You have given.

  Assume control of my will and habits.

  Wrest from me power over my own behavior.

  May it be Your decision how I act.

  May it be by Your hands, my every failing.

  Then if I still smoke, may I accept that my smoking is

   Your will.

   Amen.

   Jim Morrison : omul care si-a consumat esenta vitala pe scena in fata multimilor extaziate de poezie si LSD.
  
   Enjoy the show of the Lizard King :
 
  

    O sa revin cu un post despre Survivor a lui Palahniuk mai tarziu.

   Imi pare rau ca nu am mai postat in ultima vreme dar timpul trece destul de repede cand singurul moment de respiro al unei zile este cafeaua de dimineata.Dar macar aceasta pauza, desi majoritatea lecturii am facut-o in metrou ori la ore inaintate ale noptii, mi-a dat destul material pentru o buna bucata de timp.
  
   Prima carte pe lista este Tropicul Cancerului de Henry Miller.
 
   Ea este cunoscuta in mod special ca fiind una dintre cartile interzise al secolului 20 si tocmai aceasta calitatea i-a dat atractivitatea per moment. Acum Miller este considerat un clasic al literaturii de limba engleza si nu numai.
 
   Ironia majora a literaturii este faptul ca intodeauna cand o carte este interzisa ori se pune pret pe capul unui scriitor, la propriu ex.Salman Rushdie, aceea carte devine extrem de populara.Unii ar spune ca incalcarea reguliror morale ori estetice ale societatii fac intodeauna din orice lucru banal ori mediocru ceva extrem de incitant.Eu prefer sa o vad ca un instinct de turma dictat de un marketing orbitor.Prin aceste cateva cuvinte nu am vrut sa spun ca Miller este mediocru ci sa spunem ca el este exceptia care confirma regula.
 
   Deschizand drumul pentru scriitori ca Bukowski, Kerouac s.a. Miller a inovat in aceasta carte, considerata  pornografica pe nedrept dupa parerea mea, literatura de calatorie ca initiere si explorare a conditiei umane.
  
   Tropicul cancerului este vie, citind-o cu atentie aproape ca simti sangele amestecat cu alcool pulsand in venele personajului principal .
 
    Inca din prima pagina Miller isi anunta intentiiile: „Aceasta nu este o carte în sensul obişnuit al cuvântului. Nu! Aceasta este o nemăsurată insultă, o flegmă în ochii Artei, un şut în curul lui Dumnezeu, al Omului, al Destinului, al Timpului, al Frumuseţii, al Dragostei!… al tot ceea ce doriţi…”
  
    Si ce loc pe in lume este mai potrivit pentru un artist boem care spune despre el : „N-am bani deloc, nici resurse sau sperante.Sunt cel mai fericit om de pe pamant.” decat Parisul. Daca ar fi sa-mi aleg o imagine a acestui minunat oras pe care sa o port in minte atunci ar fi cea din cartea asta. Orasul bodegilor mizere pline de artisti ratati, a prostituatelor pe care le culegi de pe strazi asa cum ai culege fructe dintr-un copac, a turistilor ametiti care cred ca turnul Eiffel este cel mai impresionat monument al orasului in timp ce Montmartre, monumentul deznadejdii si al realitatii sordide , este trecut cu vederea.
 
   L-as descrie ca fiind un  roman pesimist, visceral, dezinhibat si plin de viata care nu se ascunde in spatele unor pudibonderii tampite ci afirma cu mult curaj crezul autorului :”… pur si simplu exist si nimic mai mult.”

     Premiul Nobel pentru literatura merge la … scriitorul francez Jean-Marie Gustave Le Clezio .