The Man Without Dreams

   Imi pare rau ca nu am mai postat in ultima vreme dar timpul trece destul de repede cand singurul moment de respiro al unei zile este cafeaua de dimineata.Dar macar aceasta pauza, desi majoritatea lecturii am facut-o in metrou ori la ore inaintate ale noptii, mi-a dat destul material pentru o buna bucata de timp.
  
   Prima carte pe lista este Tropicul Cancerului de Henry Miller.
 
   Ea este cunoscuta in mod special ca fiind una dintre cartile interzise al secolului 20 si tocmai aceasta calitatea i-a dat atractivitatea per moment. Acum Miller este considerat un clasic al literaturii de limba engleza si nu numai.
 
   Ironia majora a literaturii este faptul ca intodeauna cand o carte este interzisa ori se pune pret pe capul unui scriitor, la propriu ex.Salman Rushdie, aceea carte devine extrem de populara.Unii ar spune ca incalcarea reguliror morale ori estetice ale societatii fac intodeauna din orice lucru banal ori mediocru ceva extrem de incitant.Eu prefer sa o vad ca un instinct de turma dictat de un marketing orbitor.Prin aceste cateva cuvinte nu am vrut sa spun ca Miller este mediocru ci sa spunem ca el este exceptia care confirma regula.
 
   Deschizand drumul pentru scriitori ca Bukowski, Kerouac s.a. Miller a inovat in aceasta carte, considerata  pornografica pe nedrept dupa parerea mea, literatura de calatorie ca initiere si explorare a conditiei umane.
  
   Tropicul cancerului este vie, citind-o cu atentie aproape ca simti sangele amestecat cu alcool pulsand in venele personajului principal .
 
    Inca din prima pagina Miller isi anunta intentiiile: „Aceasta nu este o carte în sensul obişnuit al cuvântului. Nu! Aceasta este o nemăsurată insultă, o flegmă în ochii Artei, un şut în curul lui Dumnezeu, al Omului, al Destinului, al Timpului, al Frumuseţii, al Dragostei!… al tot ceea ce doriţi…”
  
    Si ce loc pe in lume este mai potrivit pentru un artist boem care spune despre el : „N-am bani deloc, nici resurse sau sperante.Sunt cel mai fericit om de pe pamant.” decat Parisul. Daca ar fi sa-mi aleg o imagine a acestui minunat oras pe care sa o port in minte atunci ar fi cea din cartea asta. Orasul bodegilor mizere pline de artisti ratati, a prostituatelor pe care le culegi de pe strazi asa cum ai culege fructe dintr-un copac, a turistilor ametiti care cred ca turnul Eiffel este cel mai impresionat monument al orasului in timp ce Montmartre, monumentul deznadejdii si al realitatii sordide , este trecut cu vederea.
 
   L-as descrie ca fiind un  roman pesimist, visceral, dezinhibat si plin de viata care nu se ascunde in spatele unor pudibonderii tampite ci afirma cu mult curaj crezul autorului :”… pur si simplu exist si nimic mai mult.”

     Premiul Nobel pentru literatura merge la … scriitorul francez Jean-Marie Gustave Le Clezio .

   O leapsa primita de la Lucia pe care nu am putut-o refuza : “ce poate citi asa de abstrus asa un personagiu?”

Editura: Humanitas
An de aparitie: 2008
Numar de pagini: 364

  Am inceput sa citesc aceasta carte la indemnul unei persoane dragi mie* little CB :)* . Avand incredere in gusturile acelei persoane my hopes were high.
 
  Asteptarile erau foarte mari si datorita premiilor pe care le-a colectat aceast roman, Guardian First Book Award - numai sa numesc unul, care nu garanteaza intodeauna calitatea dar de aceasta dat pot sa spun ca juriile nu s-au inselat.
 
  Jonathan Safran Foer a inceput sa scrie manuscrisul in timp ce studia la Princeton sub coordonarea mentorei sale Joyce Carol Oates.Se spune ca timpul efectiv de scriere ar fi fost de doar doua saptamani jumate iar timpul de corectura si imbunatatire 2 ani.
 
  Miezul povestii este adevarat.La varsta de 21 ani J.S.Foer a intreprins o calatorie in Ucraina pentru a afla informatii cu privire la viata bunicului sau care traise intr-un stetl numit Trachimbrod.Scriitorul, la fel ca si in roman, nu avea la el decat o poza ingalbenita cu femeia despre care credea ca l-a salvat pe batran in timpul razboiului.Similaritatile se opresc cam aici, Foer negasind nici Trachimbrodul si nici pe femeia din imagine.Intors la Praga, locul unde studia la momentul respectiv, el se hotaraste sa scrie un roman cu privire la aceasta calatorie.
 
  Pe scurt actiunea este urmatoarea : Totul este Iluminat prezinta calatoria unui tanar scriitor americano-ucrainean, Jonathan Safran Foer, in Ucraina. Patrie a stramosilor sai, el spera sa gaseasca aici pe Augustine, fata din poza, femeia despre care auzise ca l-ar fi salvat pe bunicul sau din mainile nazistilor.   Ghidul lui Jonathan in aceasta calatorie la origini este Alex, cunoscut si ca Alex-nu-mai-ma-enerva! , Sapka, Bebe, Toata noaptea si Banet , in functie de cine il alinta .Soferul lor este bunicul tanarului ucrainean si ca si companion canin, cateaua pentru orbi Sammy Davis Junior (sic!).
 
  Romanul se vrea a fi un colaj fiind impartit in trei mari categorii : capitolele scrise de Alex, capitolele scrise de Jonathan si scrisorile dintre cei doi.Aceste categorii se succed periodic dand atat un efect de ambiguitate cat si unul de intrepatrundere a timpurilor istorice prezente in roman.
 
  Desi inceputul este marcat indeosebi de umor, provocat in special de cvasicunoasterea limbii engleze de catre Alex, dand impresia unei carti usoare si fara pretentii spre final cartea inclina spre tragic din cauza povestii de viata a bunicului lui Foer.
 
  Ca si teme centrale as putea aminti memoria, a carei importanta si limitare este exploatata de catre acest roman.Pornind in aceasta calatorie, Jonathan spera sa descopere adevarul despre familia sa.Adevar care va fi cheia spre iluminarea sa proprie.El vroia ca prin reflectia in oglinda trecutului sa se cunoasca pe sine.Sa se ilumineze prin gasirea originilor * suna aproape budist :)*.Ramane sa vede-ti singuri daca a reusit.
 
  Cartea a fost adaptata pentru marele ecrane in 2005 in rolurile principale jucand Elijah Wood si Ljubomir Dezera.
 
  Desi povestea Trachimbrodului imi aminteste de “Un veac de singuratate” a lui Marquez, tanarul scriitor evreu reuseste sa-si pastreze prospetimea si originalitatea pana la final dovedind ca nu degeaba a fost considerat o mare speranta a noului val din literatura.Inca de la primul roman el si-a castigat un loc binemeritat intr-o lume literara extrem de competitiva .

  P.S. Trebuie sa multumesc Teroristei pentru publicitatea gratuita de pe blogul sau. O sa fac cinste cu o ciocolata si o tigara la prima ocazie