The Man Without Dreams

Editura : Polirom

   Cartea asta este atat de altfel incat nici nu prea stiu ce sa scriu. N-as vrea sa ma arunc cu capul inainte in niste elucubratiuni prea complicate,ce-mi place cuvantul asta, si sa pierd din vedere frumusetea delicata a acestei carti.

   Se vede ca este primul roman al canadianului ,nu exceleaza la capitolul cursivitate si forta narativa, dar sa nu pierdem din vedere ca , dupa parerea mea, Leonard Cohen este in primul rand poet, apoi muzician si deabia  la urma romancier.

   Muzicalitatea frazelor , care aproape se transforma in strofe de cantec , mi-a facut timpanul sa vibreze armonios  multa vreme dupa terminarea lecturii: “Copii isi arata cicatricele ca pe niste decoratii.Indragostitii le folosesc drept secrete de impartasit.O cicatrice e ceea ce se intampla cand cuvantul devine trup.

E usor sa sa te lauzi cu o rana, urma eroica din lupta.E greu sa-ti arati cosurile de pe fata.”

   Joaca Preferata este un roman al maturizarii , prezentand drumul tumultos al lui Lawrence Breavman de la inocenta copilariei la perfidia  vietii de adult intr-o lume desacralizata .

   Atat tablourile in culori calde din copilarie cat si cele mai reci ale adolescentei si maturitatii sunt atinse de fiorul erotismului, care pare sa fie principalul filon de traire autentica a lui Cohen : jocurile inocente incarcate de erotism naiv dintre baieti si fetite, sedintele de hipnotism efectuate pe slujitoarea casei,numeroasele aventuri si relatii amoroase bazate ori pe imagini bovariene asupra iubirii ori pur si simplu pe dorinta carnala instinctuala.

   O alta tema reluata cu obstinatie de Cohen este legata de obarsia sa iudaica.El se simte atras de cultura evreiasca dar formalismul excesiv, seturile de legi extrem de riguroase ale aceste religii il fac sa-si ironizeze in multe randuri confratii intr-u credinta, ba chiar sa profereze blasfemii la adresa Divinitatii prin gura personajului principal : “-Hey Krantz, asculta aici : Il fut pe Dumnezeu!

Breavman nu si-a auzit niciodata glasul mai limpede.” Spiritul sau depaseste limitele unei religii instiutionalizate.

   Deasemenea  , fiind un roman cu o puternica tenta autobiografica, Cohen nu putea sa nu trateze si despre viata artistului. Despre Poezia ca destin , ardere launtrica si stigmat asupra scritorului adevarat. Obsesia foii albe care cere implinirea ritualului scriiturii.

   Tema fundamentala a carti ramane recuperarea inocentei copilariei ,aratata cel mai bine in episodul final , care da si numele cartii, : “Iisuse! Tocmai mi-am adus aminte care era joaca preferata a Lisei . Dupa o ninsoare bogata, ne duceam in curtea din spate cu cativa prieteni.Intinderea de zapada era alba si neatinsa.Bertha ne invartea.O apucai de maini,se rasucea pe calcaie,te rasuceai in jurul ei din ce in ce mai repede pana te desprindeai de pamant.Apoi iti dadea drumul si zburai in zapada.Ramaneai nemiscat in pozitia in care cazusei.Dupa ce fusesera aruncati asa cu totii in zapada proaspata, incepea partea frumoasa a jocului.Te ridicai cu grija, atent sa nu strici forma pe care o lasai in zapada.Urmau comparatiile.Te straduiai,fireste,sa aterizezi,in cele mai ciudate pozitii,cu mainiile si cu picioarele intinse in fel si chip.”

    Roman “al tanarului artist in tinerete”, incarcat de lirism si traire autentica , Joaca preferata este genul de carte pe care nu o citesti pentru a invata ceva ci doar din placerea cititului.Asa cum cred ca si ea a fost creata de Cohen nu din dorinta de a moraliza, ci doar din dorinta de a-si trece in lumea cuvantului suspinele unei vieti frumoase atat in banalitatea cat si excentricitatile ei.